Lecţia 3

Învaţarea cognitivă

    Între procesele psihice şi învatare sunt raporturi de interdependentă.
      Învăţarea implică şi antrenează urmatoarele procese psihice:
                     - percepţia             - limbajul
                     - reprezentările      - voinţa
                     - imaginaţia            - atenţia
                     - memoria              - afectivitatea
                     - motivaţia
                          
   Învaţarea cognitivă- este generativă, formativă si constructivă pentru toate procesele psihice,
                               - contribuie la modelarea, structurarea şi chiar construirea proceselor psihice

   Pentru învaţare, este hotarâtoare acţiunea cu motivaţia si obiectivele ei, cu modul în care ea se desfaşoară în vederea receptării, prelucrării şi valorificării informaţiilor.
   Învaţarea cognitivă contribuie şi se sprijină pe dezvoltarea analizei şi sintezei, abstractizarii si generalizării, a comparaţiei şi clasificării, a algoritmicii şi euristicii, a sistematizării şi organizării logice a gândirii.
   Învaţarea cognitivă este solidară cu înţelegerea integrală şi aprofundată a materialului supus studiului şi propune cultivarea inteligenţei.
   Cea mai importantă strategie a învăţării este problematizarea şi activitatea de rezolvare a problemelor.

Înţelegerea 

   Raportarea noilor informaţii la fondul de cunoştinţe asimilate şi sistematizate.

Sarcini de inţelegere:
- o simplă identificare
- descoperirea unei cauze
- descoperirea unor interdependenţe
exemple:......
                Înţelegerea este ghidată de anumite intenţii sau puncte de vedere.
Înţelegerea se poate realiza - rapid, simplu, spontan  
                                          - multifazic, discursiv
Exemple şi prezentarea avantajelor/ dezavantajelor fiecarei forme a înţelegerii

 Rezolvarea de probleme

Rezolvarea de probleme este domeniul performanţial al gîndirii. Problema este definită ca un obstacol cognitiv, ca o breşă în cunoaştere, ca o situaţie faţă de care repertoriul de răspunsuri ale subiectului este insuficient pentru a o înţelege. 

Există câteva modele explicative ale rezolvării dintre ele. Unele dintre cele mai reprezentative ar fi modelul de tip "încercare-eroare"  ce îi aparţine savantului american Thorndike, precum şi modelul "iluminării", conturat de savantul german Kohler. 

Astfel, primul model are la bază legea efectului, care susţine că o acţiune urmată de succes tinde să se consolideze, iar dacă este urmată de eşec, ea va fi eliminată din comportament. Pentru a ilustra modelul său rezolutiv, Thorndike a realizat un experiment în cadrul căruia o pisică era introdusă într-o cuşcă, din care, pentru a putea evada, trebuia să tragă de o sfoară. După o serie de încercări şi erori, pisica descoperă soluţia de evadare, iar în zilele următoare acestui eveniment, tipul necesar felinei pentru a evada s-a redus considerabil.

Experimentul care a dus la conturarea celui de-al doilea model rezolutiv a fost efectuat de către savantul german pe maimuţe. O maimuţă înfomentată era închisă într-o cuşcă şi avea la vedere un ciorchine de banane, la care nu putea ajunge, însă, decât dacă se folosea de o cutie aflată în interiorul cuştii. După o serie de încercări nereuşite aimuţa pare că abandonează, dar ulterior are un moment de iluminare în care foloseşte cutia pentru a ajunge la hrana dorită.

Primul model corespunde procesării de tip ascendent, iar al doilea procesării de tip descendent.

În procesul rezolutiv sunt implicate o serie de strategii de rezolvare:

- strategia algoritmică, ce exprimă o convergenţă deplină între problemă, mijloace de rezolvare şi soluţie;

-strategia euristică, ce exprimă o disordanţă între problemă, mijloacele de rezolvare şi soluţie.

Etapele procesului rezolutiv pot fi grupate în două momente majore:

                   1. Punerea problemei

                   2. Rezolvarea acesteia.

Elementul esenţial al primului moment îl constituie elaborarea unei reprezentări mintale interne a problemei. Acest demers se realizează în baza definirii datelor problemei, a explorării bazei de cunoştinţe proprii pentru a stabili tipul de problemă cu care ne confruntăm, dar şi mijloacele adecvate de lucru.

Factori care influenţează procesul rezolutiv:

-presiunea timpului

-noutatea problemei

-tensiune emoţională, oboseală intelectuală

-lipsa de motivaţie, teama de eşec...

Definiţia gândirii
Gândirea este procesul psihic cognitiv superior, cu un rol central în reflectarea realităţii, care prin intermediul abstractizării şi generalizării coordonate în acţiuni mentale extrage şi prelucrează informaţii despre raporturi categoriale şi determinative sub forma noţiunilor, judecăţilor şi raţionamentelor.