Lectia 1

Proces psihic superior

• Senzatiile, perceptiile si reprezentarile sunt procese psihice senzoriale, ce se produc
in prezenta unui stimul (obiect sau persoana, intern sau extern). Ele depind de acel stimul si
nu pot avea loc in lipsa lui, decat cu anumite exceptii-(situatii patologice).
• Gandirea este caracterizata drept un proces psihic superior:
- pentru ca foloseste ca sursa de dezvoltare procesele senzoriale,
- pentru ca poate sa functioneze in lipsa unor stimuli imediati, folosind limbajul, memoria si imaginatia pentru a da nastere notiunilor si pentru a structura informatiile din mediul intern si extern.

Proces psihic central

• Antreneaza toate celelalte procese si functii pentru a face trecerea de la:
- Aparenta → esenta
- Forma → continut
- Particular → general
• Orienteaza, conduce, valorifica celelalte procese:
- Perceptiile devin observatii
- Comunicarea verbala dobandeste inteles
- Vointa isi stabileste si isi formuleaza scopurile

Caracteristici (J.P.Guilford)

• Flexibilitatea –restructurarea sau schimbarea promta a directiei
• Fluiditatea- cursivitatea
• Originalitatea- orientat sper nou
• Elaborarea- sustinuta de efortul voluntar, necesar pentru finalizarea sarcinii cognitive

Gandirea ca sistem de notiuni

“Materia prima” a gandirii este informatia. Dar gandirea nu functioneaza intotdeauna cu informatia perceptiva in forma sa bruta. Ordonarea necesara functionarii gandirii se produce prin categorisire pentru a detecta asemanari si diferente intre elementele mediului inconjurator avem tendinta sa le grupam in functie de numarul de trasturi similare definind categorii.
Gandirea ordoneaza informatiile formand structuri functionale:

Categoriile
Ordonarea necesara functionarii gandirii se produce prin categorisire
Pentru a detecta asemanari si diferente intre elementele mediului inconjurator avem tendinta sa le grupam in functie de numarul de trasturi similare definind categorii.

Prototipul
Reuneste trasaturile comune cele mai evidente ale unei categorii intr-o anumita cultura si interval de timp.

Notiunea (sau conceptul)
Este unitatea de baza a gandirii. Notiunile sunt reflectii mentale ale obiectelor si fenomenelor, sunt ceea ce stim despre ceva. Ele sunt expresia categorisirii, rezultate in urma unui proces de condensare si sistematizare a trasaturilor comune definitorii ale unei categorii.
In functie de originea lor notiunile se clasifica in:

Notiuni empirice (provenite din experienta personala):
• Provin din acumularea si sistematizarea experientei personale
• Grad mare de personalizare, notiunile empirice ale cuiva despre un obiect sau fenomen pot fi radical diferite de cele ale altcuiva.
• Utilizeaza un limbaj natural cu o structura libera.
• Deseori sunt instabile, se pot restructura in lumina noilor experiente.
• Produc atasament in puratorii lor uneori ajungandu-se la apararea unei notiuni empirice gresite chiar si in fata evidentei.

Notiuni stiintifice (provenite din cunoasterea umana conventionala):
• Sunt achizitionate prin instruirein procesul de educatie.
• Grad mare de conventionalizare, sunt adevaruri conventional aceptate.
• Utilizeaza un limbaj specializat si structurat riguros.
• Pentru ca decurg din cercetarea stiintifica au un mai mare grad de obiectivitate astfel au tendinta de relativa stabilitate in timp.
• Exercita un efect de autoritate, in general provenind din cunoasterea universala tind sa fie adoptate ca adevaruri absolute.

Modelul empiriocentric - motivatie

Spre deosebire de alte materii predate in liceu, psihologia are un grad ridicat de utilitate universala, indiferent de specializarile ulterioare ale  elevilor. Astfel mandatul unui bun profesor de psihologie ar trebui sa fie prioritizarea cunostintelor cu grad mare de utilitate pentru toata clasa in favoarea prezentarii de scheme teoretice elaborate, destinate celor interesati de specializare ulterioara in domeniu. Adoptand o astfel de atitudine poate nu vom reusi sa oferim unui elev care intentioneaza sa se specializeze in psihologie „tabloul complet” dar vom ajuta un viitor programator sa isi dezvolte strategii de lucru eficiente pornind de la cunoasterea principiilor de baza dupa care functioneaza mintea sa atunci cand se confrunta cu o problema.

Adoptarea modelului empiriocentric ne permite ilustrarea felului in care functioneaza gandirea umana (subiectul nostru), pornind de la simulari ale situatiilor de viata relevante atat pentru elevi cat si din prisma capacitatii de ilustrare a conceptului. Astfel incercam diminuarea distantei intre felul in care elevii se raporteaza la propriile procese mentale si modelele teoretice pe care le avem in psihologie. Simularea este fara indoiala un instrument eficent in procesul de educatie, superior metodelor clasice prin gradul de interactivitate si de relevanta pentru elev dar pentru a fi completa este necesar sa ofere feedback specializat pentru fiecare individ. Astfel, pentru a spori gradul de semnificativitate pentru fiecare elev in parte, simularile necesita o modalitati de partciularizare, de armonizare cu nevoile si interesele fiecarui elev (la nivel ideal) sau cu nevoile si interesele grupurilor de elevi delimitate in functiile de interesele acestora.

Astfel modelul empiriocentric poate functiona ca „guideline” metodologic completat de cel psihocentric pentru particularizarea experientei oferite.