Spre deosebire de alte materii predate in liceu, psihologia are un grad ridicat de utilitate universala, indiferent de specializarile ulterioare ale elevilor. Astfel mandatul unui bun profesor de psihologie ar trebui sa fie prioritizarea cunostintelor cu grad mare de utilitate pentru toata clasa in favoarea prezentarii de scheme teoretice elaborate, destinate celor interesati de specializare ulterioara in domeniu. Adoptand o astfel de atitudine poate nu vom reusi sa oferim unui elev care intentioneaza sa se specializeze in psihologie „tabloul complet” dar vom ajuta un viitor programator sa isi dezvolte strategii de lucru eficiente pornind de la cunoasterea principiilor de baza dupa care functioneaza mintea sa atunci cand se confrunta cu o problema.
Adoptarea modelului empiriocentric ne permite ilustrarea felului in care functioneaza gandirea umana (subiectul nostru), pornind de la simulari ale situatiilor de viata relevante atat pentru elevi cat si din prisma capacitatii de ilustrare a conceptului. Astfel incercam diminuarea distantei intre felul in care elevii se raporteaza la propriile procese mentale si modelele teoretice pe care le avem in psihologie. Simularea este fara indoiala un instrument eficent in procesul de educatie, superior metodelor clasice prin gradul de interactivitate si de relevanta pentru elev dar pentru a fi completa este necesar sa ofere feedback specializat pentru fiecare individ. Astfel, pentru a spori gradul de semnificativitate pentru fiecare elev in parte, simularile necesita o modalitati de partciularizare, de armonizare cu nevoile si interesele fiecarui elev (la nivel ideal) sau cu nevoile si interesele grupurilor de elevi delimitate in functiile de interesele acestora.
Astfel modelul empiriocentric poate functiona ca „guideline” metodologic completat de cel psihocentric pentru particularizarea experientei oferite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu