Sistemul de predare actual nu facilitează o dezvoltare unitară, accentul fiind pus doar pe asimilarea de informaţie şi nu pe susţinerea şi energizarea potenţialului uman.
Suntem de părere că elementele cheie ale unei dezvoltări umane armonioase sunt afirmarea, echilibrul, participarea şi valorizarea şi ne propunem să împlinim aceste obiective prin stilul de abordare ales.
Centrarea pe elev, pe resursa umană este, poate, cea mai valoroasă orientare a zilelor noastre, fiind dovedit, de-a lungul timpului că o educaţie incompletă din acest punct de vedere duce la scăderea calităţii personalităţii umane, generând chiar efecte la nivelul întregii societăţi. Pentru rezultate academice optime, elevul trebuie să se simtă valorizat, înţeles, să fie suficient de încrezător în propriile resurse şi opinii pentru a le putea exprima, bineînţeles nu în lipsa unei baze solide de cunoştinţe. Totuşi, personalitatea elevului trebuie acordată cu tipul de informaţii asimilate pentru a exista o armonie ăntre aptitudinile, interesele sale şi specificul domeniului studiat.
Încă un argument pentru alegerea acestei paradigme ar fi centrarea pe calitate, precum şi integrarea elementelor culturale în educaţia oferită elevului. Astfel, se realizează un contact firesc între informaţiile achiziţionate şi viziunea generală, oferită de cultura unei anumite societăţi la un moment dat.
Suntem, de asemenea, profund de acord cu integrarea dimensiunii “a fi” în cadrul competenţelor promovate de această paradigmă, deşi se poate spune că nici dimensiunea practică nu este suficient promovată şi aplicată în sistemul de învăţământ actual. Elevul trebuie privit dintr-o perspectivă unitară, ca fiinţă umană aflată în plin proces de dezvoltare, iar scindarea personalităţii sale în funcţie de materia studiată, împreună cu ignorarea elementelor ce ţin de sfera socială sunt, poate, cele mai grave greşeli din actualul sistem educaţional.
Considerăm că această paradigmă ne oferă atât libertatea de a trece dincolo de conţinutul sec al informaţiei, cât şi posibilitatea de a cunoaşte o parte din universul elevului, de a-l înţelege şi de a-l ajuta să se dezvolte la întregul lui potenţial.
Din acest punct de vedere, resursa umană, privită din integralitatea capacităţilor sale, devine obiectul principal asupra căruia ne orientăm atenţia.
